Beatrice Stăncioiu

Beatrice Stăncioiu

Consilier Scolar

Sunt Beatrice Stăncioiu, jurnalist, psiholog clinician, psiholog militar în formare, psihoterapeut în formare, consilier școlar și vocațional, psiholog atestat de Colegiul Psihologilor din Romania in Psihologie Clinică, Psihologie Aplicată în Domeniul Securității Naționale și Psihologie Educatională, Consiliere Scolară și Vocațională. Om. Om cu propriile eșecuri, frici, realizări, bucurii, un om cu a lui poveste.

Jurnalismul m-a învățat să scriu, să observ, să redau. Pe parcurs am descoperit psihologia. Am descoperit-o pe ea și am început să mă descopar și pe mine, încă o fac, încă mă mai caut, încă mă întreb, încă mă surprind.Viața este despre curiozitate continuă, despre explorare a tot ce e în noi, despre acceptare a tot ce întalnim în drumul nostru, drum ce ne va aduce transformare, acceptare, evoluție și cel mai important, libertate.

Iubesc copiii. Copiii sunt sinceri, copiii sunt autentici, copiii sunt ceea ce noi adulții nu mai știm să fim sau ne e frică să fim. Copiii au multe întrebări, prea puține răspunsuri, caută curioși diverse, vor să experimenteze cât mai mult și au nevoie de sprijin, de întelegere și de susținere.

Au nevoie să vorbească și să fie auziți, de cineva care știe să tacă , să audă , să empatizeze, să îi conțină. Poate fi părintele, o rudă apropiată, un profesor sau un psiholog. Foarte mulți copii și tineri suferă enorm și cer ajutor prin toți porii si au mare nevoie sa vedem mai departe de comportamentul lor.

Copiii sunt persoane unice  care au dreptul la propria viaţă, felul în care ei ajung să îşi trăiască viaţa ca adulţi este strict responsabilitatea noastră ca părinți. Comportamentul copiilor/adoleşcenţilor este expresia nevoilor lor , pe care nu o pot pune în cuvinte. Este nevoie să vedem dincolo de comportamentul copilului pentru a înţelege exact ce se întamplă şi pentru  a-l ajuta, altfel tot ce facem este să rămânem blocaţi la nivelul acţiunilor.

Nu este usor într-adevar, este nevoie de timp şi răbdare, de consistenţă, copiii nu se dezvăluie până nu stiu că sunt în siguranţă, că se pot baza pe adult.

Mi-am propus ca împreună cu părinții și colegii mei profesori să ajutăm copiii să îşi exploreze sentimentele, dar pentru asta este nevoie să învățăm să stăm cu ale noastre, să nu fugim de ceea ce simțim și să ne asumăm. Copiii sunt ceea ce suntem și ceea ce transmitem că suntem, nu ceea ce punem în cuvinte ca am fi. Suntem dincolo de cuvinte și ei asta primesc de la noi.

Ma preocupa  să încurajăm copiii să îşi confrunte sentimentele, pentru a putea să și le gestioneze ca adulți. Copiii au nevoie să știe că sentimentele lor contează. Impreună le facem să conteze, impreuna construim relații autentice cu ei.

Pentru a avea o relație autentică cu copilul nostru, cu elevul nostru este nevoie în primul rând de o relație autentică cu noi.

Copiii vor să fie persoane adevarate. E dreptul lor de a fi tratați ca persoane întregi. Cât despre noi, profesori și părinți , haideți să încercăm să fim noi înșine.

” Dacă vrem să schimbăm ceva la un copil, trebuie ca mai întâi să examinăm acel lucru şi să vedem dacă nu cumva e ceva pe care am putea mai bine să-l schimbăm în noi înşine.” Carl Gustav Jung.

 

TOP