Nu o să uit cu câtă anxietate și emoție am început liceul. Auzeam povești care mă tulburau și dezorientau total despre această etapă din viață, inititulată “Cei mai frumoși ani din viața unui om”.
Spre surprinderea mea, dorințele pe care mi le proiectasem în imaginația mea despre acești ani s-au îndeplinit organic, aproape insesizabil, trezindu-mă un om pregătit de provocările vieții de adult și cu o personalitate puternică. Am râvnit să-mi aflu vocația și să-mi creez prietenii de durată, care să mă împlinească.
Liceul mi-a oferit un spațiu sigur, în care eram încurajată să-mi ating apogeul creativ și să realizez că este în regulă să nu fiu bună la toate materiile. Profesorii care m-au ghidat pe parcursul liceului m-au ajutat enorm să-mi aleg calea, iar în momentul de față studiez Jurnalismul, cu specializarea în limba franceză la Universitatea din București. Profesorii au devenit treptat modele, prieteni, confidenți și mentori.
Relațiile au variat, cu profesorii de specialitate, cei pe partea umană, am dezvoltat relații foarte bune, cu schimb de energie și păreri, iar cu cei de pe filiera reală am încercat să mă bucur de cunoștiințele lor să ne respectăm reciproc și să ne cunoaștem unii pe alții. Cred că cel mai mult în această perioadă mi-a plăcut cum am evoluat.
Chiar dacă am avut multe momente grele, de ezitare sau răzvrătire, profesorii nu s-au îndepărtat de mine, ci au insistat să-mi revin și să-mi conștientizez valoarea. Liceul mi-a oferit șansa să fiu maleabilă, să mă integrez în orice mediu, să fiu deschisă și să nu-mi fie frică să vreau să schimb mentalități sau să-mi spun cuvântul.
Maria Grigore, fostă elevă a Liceului Teoretic Little London, în prezent, studentă la Jurnalism