Sunt Maria Grigore, am absolvit prima promoție Little London International Academy în 2020 și 3 ani
mai târziu am ajuns să prezint literatură la Târgul de carte Gaudeamus. În rândurile de mai jos o să
descriu prima experiență în calitate de critic literar, motivele pentru care cred în puterea cărților și de ce
consider că tinerii încă aleg să citească în format fizic.
Mereu am fost atrasă de lingvistică, beletristică și poezie. Începuturile mele stângace, fanteziste și
destructurate au prins formă cu Iuliana Costea, profesoara mea de limba română de la Little London. Ea
a fost prima care mi-a oferit credibilitate textelor și mi-a arătat ce înseamnă cu adevărat o lirică cu
substanță. Privind retrospectiv, olimpiadele, dezbaterile și concursurile la care profesoara mea de
română m-a ambiționat să merg mi-au fost mai mult decât utile și mi-au crescut mult apetitul pentru
citit. Scriitori canonici din programa școlară au fost un bun punct de plecare, iar doamna profesoară de
limba română ne-a făcut cunoștință pe rând cu Oscar Wilde, Albert Camus, Emily Brontë și mulți alți
scriitori esențiali.
În prezent sunt în anul 3 la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării. Am ales acest drum,
deoarece simt că îmbină perfect munca de observator, analist și povestitor. Profesoara mea de la
catedra de Televiziune, Daniela Zeca Buzura, prozatoare, eseistă, critic literar și realizatoare de emisiuni
mi-a oferit șansa să-i prezint volumul Demonii Vântului, ediția aniversară a editurii Polirom.
A fost o experiență de-a dreptul covârșitoare din multe puncte de vedere. Faptul că doamna profesoară
mi-a încredințat o bucată din viața ei, scrisă cu pasiune și obsesie pentru cultura Orientului Mijlociu, dar
marcată și de teme dureroase ale societății de acolo – imaginea femeii suprimate și parabola politică
specifică comunității arăbești m-au făcut să realizez că scopul lecturii nu este de a fi facilă, ci de a releva
aspecte la care tu, ca cititor, nu ești expus zilnic. După cum afirmă și doamna scriitoare Zeca, scrisul este
un act care denotă o asumare totală a sinelui .’’E un gest în care m-am implicat fără rest, cu toată
onestitatea și buna credință de care sunt în stare, în fapt, mi-am făcut, sper, doar profesia de jurnalist
cultural așa cum trebuie făcută, punând în plus și un patos anume, care e, probabil, al scriitorului.’’
Prezentarea acestui volum mi-a demonstrat că tinerii încă citesc și se ancorează în cărți. Mulți
adolescenți au pus întrebări revelatoare la finalul evenimentului, curiozitatea lor fiind cea mai frumoasă
răsplată la care puteam să sper.
